Nevoia de lumina lui Dumnezeu

„În lumina Ta vedem lumina.” — Psalmul 36:9b

O siluetă cu brațele deschise pe o plajă, reflectată în nisipul ud, sub un apus de soare în flăcări.

Dumnezeu este Izvorul luminii. Cine primește această lumină vede realitatea din perspectiva lui Dumnezeu. Această lumină supraomenească se mișcă de sus („lumina Ta”) în jos (spre noi) și înnoiește felul în care omul percepe lumea („vedem lumina”).

Micul cuvânt „în” arată ceva esențial despre locul pe care cineva îl alege, în mod conștient, să fie. Este aceeași poziționare pe care Pavel o remarcă despre omul nou care este „în Hristos” (2 Cor. 5:17). Hristos, Lumina lumii, promite: „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12).

Dumnezeu și omul se întâlnesc: Dumnezeu este Dătătorul. Omul, cel care primește. Numai în Lumina Făcătorului său va vedea omul lumina; în afara ei este întuneric.

Îți doresc astăzi Lumina lui Dumnezeu.